Anxietatea poate avea multe forme, iar o psihoterapie pentru anxietate pornește tocmai de la felul particular în care ea este trăită. Uneori este o neliniște difuză, greu de legat de ceva anume. Alteori se concentrează în jurul muncii, sănătății, relațiilor, unei decizii sau al fricii că se poate întâmpla ceva rău. Poate apărea ca tensiune permanentă, ca dificultate de a vă opri din gândit sau ca senzație că trebuie să rămâneți mereu în control.
Iar uneori anxietatea irupe brusc, cu o intensitate care poate fi copleșitoare: palpitații, dificultăți de respirație, amețeală, tremur, presiune în piept, senzația că se pierde controlul sau chiar frica de moarte. Un asemenea episod poate fi trăit ca un atac de panică.
Psihoterapia poate porni de la aceste manifestări, dar nu se opreşte neapărat la ele. În psihoterapia psihanalitică ne interesează și ce loc are anxietatea în viața psihică a persoanei, în ce împrejurări apare, ce pare să declanșeze sau să însoțească și ce conflicte, relații sau experiențe pot deveni treptat recognoscibile în jurul ei.
Cuprins
Cum poate fi trăită anxietatea
Nu există un singur fel de a trăi anxietatea. Pentru cineva poate însemna o stare aproape continuă de anticipare:
„Dacă se întâmplă ceva?”
Pentru altcineva poate apărea ca o nevoie de a verifica lucrurile repetat, de a pregăti fiecare situație în avans sau de a nu lăsa nimic la voia întâmplării. Altcineva poate funcționa foarte bine în exterior — profesional, familial, social, dar să trăiască aproape permanent cu sentimentul că nu face suficient, că poate greși sau că succesul obținut se poate prăbuși.
Anxietatea poate apărea și în relații: teama că un celălalt se îndepărtează, dificultatea de a suporta așteptarea, sentimentul că o lipsă de răspuns are o semnificație amenințătoare, nevoia repetată de reasigurare sau, dimpotrivă, retragerea înainte ca acel celălalt să poată pleca. Despre asemenea probleme de relație am scris separat.
Uneori predomină manifestările corporale: tensiune, transpirație, tremur, senzație de sufocare, disconfort abdominal, amețeală, palpitații sau dificultatea de a adormi. În alte situații, ceea ce se observă mai întâi nu este frica, ci evitarea: anumite locuri, situații, întâlniri, mijloace de transport sau împrejurări încep să fie ocolite.
Anxietatea nu înseamnă întotdeauna același lucru
A spune „am anxietate” descrie o experiență, dar încă nu explică ce se întâmplă. Aceleași manifestări pot avea semnificații foarte diferite în viețile unor persoane diferite.
Uneori anxietatea apare în apropierea unei schimbări dorite: o promovare, începerea unei relații, mutarea, asumarea unei responsabilități. Alteori apare când persoana se apropie de ceva ce s-ar părea că își dorește foarte mult. Pot exista conflicte între dorințe incompatibile, între nevoia de autonomie și teama de separare, între ambiție și vinovăție, între dorința de apropiere și frica de dependență sau de pierdere.
Acestea sunt numai exemple. În psihoterapie nu plecăm de la presupunerea că orice anxietate are aceeași explicație și nici nu atribuim tuturor situaţiilor o cauză standard.
Atacurile de panică
Atacul de panică este caracterizat prin apariția bruscă a unei stări foarte intense de teamă și a unor manifestări corporale care pot fi trăite ca extrem de amenințătoare. Persoana poate simți că nu mai poate respira, că inima bate anormal, că va leșina, că își pierde controlul sau că este în pericol să moară.
Una dintre consecințele importante poate fi apariția unei frici de următorul atac. Din acel moment, viața poate începe să se organizeze în jurul prevenirii lui: evitarea metroului, a aglomerației, a unui anumit traseu, a mersului singur sau a unei situații din care persoana crede că nu ar putea ieși suficient de repede.
În acest fel, teama de atac poate ajunge să ocupe uneori mai mult spațiu decât atacul însuși.
De ce un atac de panică poate părea că apare „din senin”
O formulare pe care o aud frecvent este:
„Nu se întâmpla nimic. Eram bine și, dintr-odată, a început.”
Această experiență trebuie luată în serios. Faptul că persoana nu identifică în acel moment o cauză nu înseamnă că inventează simptomul și nici că ar trebui să fie capabilă să explice imediat ce i s-a întâmplat.
Dintr-o perspectivă psihanalitică, întrebarea nu este numai cum facem să dispară atacul, ci și ce poate deveni inteligibil în jurul lui. Uneori, pe parcursul terapiei, apar legături care la început nu erau evidente: o separare, o apropiere, o situație de succes, o pierdere, o experiență de neputință, un conflict sau un afect greu de recunoscut. Nu presupunem însă dinainte despre care dintre acestea ar fi vorba. Tocmai procesul terapeutic permite ca asemenea legături să fie descoperite, dacă ele există.
Despre felul în care se manifestă atacurile de panică, despre apariția lor uneori aparent «din senin» și despre modurile în care pot fi înțelese am scris mai amplu în articolul Atacurile de panică: ce se întâmplă, de ce apar și ce poate ajuta.
Anxietate generalizată, anxietate socială, fobii
Anxietatea poate căpăta și alte forme. În ceea ce este numit anxietate generalizată îngrijorarea poate trece succesiv de la o problemă la alta și poate deveni greu de oprit. În anxietatea socială întâlnirea cu ceilalți, privirea sau evaluarea lor pot deveni surse puternice de teamă și inhibiție. În fobii teama se organizează în jurul unor situații, obiecte sau împrejurări determinate. Pentru unele persoane anxietatea se leagă și de teama de evaluare, de greșeală sau de sentimentul că nu sunt suficient de bune. Despre această zonă am scris mai pe larg în pagina Psihoterapie pentru stimă de sine scăzută și sentimentul de eșec.
Aceste denumiri pot fi utile descriptiv și clinic. Dar într-un proces psihoterapeutic persoana nu se reduce la categoria diagnostică în care anumite manifestări pot fi încadrate.
Întrebarea rămâne și una personală: Ce înseamnă această anxietate în viața acestei persoane?
Cum privește psihoterapia psihanalitică anxietatea
Într-o abordare psihanalitică, anxietatea nu este numai un fenomen care trebuie eliminat cât mai repede. Suferința pe care o produce este reală și diminuarea ei este importantă. Dar anxietatea poate fi și un semnal despre cum ceva din viața psihică a devenit dificil de conținut, de recunoscut sau de pus în cuvinte.
În Inhibiție, simptom și angoasă (1926), Freud ajunge să înțeleagă anxietatea ca pe un semnal produs de Eu în fața unui pericol anticipat, semnal care poate pune în mișcare diferite forme de apărare. Printre situațiile de pericol pe care le discută se află separarea, pierderea unei persoane importante sau pierderea iubirii acesteia. Anxietatea nu apare astfel numai ca un simptom de eliminat, ci poate indica un pericol psihic pe care persoana îl anticipează, chiar fără a-l putea formula conștient.
De aceea o psihoterapie pentru anxietate poate urmări simultan două lucruri care nu se exclud: ameliorarea suferinței și înțelegerea ei.
Uneori, simpla înțelegere intelectuală a motivului pentru care cineva este anxios nu schimbă imediat ceea ce simte. Procesul terapeutic presupune mai mult decât obținerea unei explicații. Felul în care conflictele și relațiile sunt trăite, repetate și recunoscute în timp — inclusiv în relația terapeutică — poate face posibilă o schimbare mai profundă.
Societatea Română de Psihanaliză descrie stările de anxietate, inhibiție și depresie ca putând exprima conflicte interne și leagă tratamentul psihanalitic de posibilitatea înțelegerii unor aspecte inconștiente ale acestora.
Pentru o prezentare mai amplă a abordării psihanalitice şi implicit a modului de abordare a anxietăţii puteți citi Psihanalistul și psihanaliza, cum ajută.
Câteva situaţii clinice posibile
Exemplele următoare sunt viniete compozite, construite pentru a ilustra situații clinice posibile într-o psihoterapie pentru anxietate și nu reproduc cazul unei persoane reale.
Când succesul este urmat de panică
Să ne imaginăm câteva situaţii posibile. De pildă, o persoană poate ajunge la psihoterapie după două atacuri de panică. Primul a apărut la puțin timp după o promovare profesională importantă. La început, această apropiere pare absurdă: promovarea fusese dorită ani la rând și reprezenta o reușită incontestabilă. În ședințe începe însă să devină vizibil că succesul nu aduce numai satisfacție. El presupune și desprinderea de un rol mai vechi, competiția cu persoane importante și sentimentul, dificil de recunoscut, că depășirea lor poate însemna o formă de trădare.
Aceasta nu înseamnă că „promovarea provoacă atacuri de panică”. Înseamnă că o experiență conștient dorită poate avea simultan semnificații psihice diferite și chiar contradictorii.
„Știu că exagerez, dar nu mă pot opri”
O altă persoană se descrie ca fiind foarte anxioasă. Verifică repetat mesajele, se pregăteşte excesiv pentru muncă, revine de mai multe ori asupra unor decizii și se teme aproape permanent că a omis ceva. Știe că o mare parte din temeri sunt disproporționate. Explicațiile raționale ale celor din jur nu o liniștesc însă decât foarte puțin.
În psihoterapie devine treptat mai recognoscibil un standard interior extrem de sever: greșeala nu înseamnă numai o eroare, ci riscă să fie trăită ca dovadă că persoana nu valorează suficient sau că poate pierde aprecierea celor importanți. Într-o asemenea situație, anxietatea nu poate fi înțeleasă numai ca o problemă de „mă gândesc prea mult”.
„Mă tem că va pleca”
O persoană vine în terapie pentru anxietate care pare să se concentreze mai ales asupra relației de cuplu. O întârziere a unui mesaj poate declanșa o succesiune foarte rapidă de scenarii. Apar neliniștea, furia, impulsul de a cere explicații, apoi rușinea pentru propria reacție și hotărârea de a nu mai arăta nimic. În timp, anumite experiențe de separare și anumite moduri mai vechi de a anticipa pierderea devin mai ușor de recunoscut.
Scopul în psihoterapie nu este ca terapeutul să stabilească dacă partenerul „va pleca sau nu”. Munca se îndreaptă către felul în care incertitudinea, dependența, apropierea și posibilitatea pierderii sunt trăite psihic.
Ce se întâmplă într-o psihoterapie pentru anxietate
La început este important să poată fi descris ceea ce se întâmplă: când apare anxietatea, cum este trăită, ce situații o însoțesc, cum afectează viața și ce s-a întâmplat în perioada în care a început sau s-a intensificat. Nu este necesar ca persoana să știe deja de ce este anxioasă. Uneori tocmai formulări precum:
„Nu am nici un motiv să mă simt așa”
sau:
„Înțeleg perfect că nu e logic, dar asta nu mă ajută”
constituie puncte de plecare importante. În timp pot deveni recognoscibile legături, repetiții, conflicte și moduri de relaționare care inițial nu erau evidente.
Relația cu terapeutul face și ea parte din proces. Anxietăți care apar în alte relații pot apărea într-o formă particulară și în relația terapeutică, unde pot fi observate și înțelese. Bion a descris, prin ideea de „conținere”, felul în care experiențe emoționale care nu pot fi încă gândite pot deveni treptat transformabile și reprezentabile psihic în cadrul unei relații terapeutice. Din această perspectivă, lucrul cu anxietatea nu înseamnă numai a-i găsi o explicație, ci și a face posibil ca ceva trăit inițial ca prea intens sau copleșitor să poată fi, în timp, gândit.
Anxietatea poate apărea împreună cu stări depresive. Despre acestea și despre abordarea lor psihoterapeutică puteți citi separat în pagina Psihoterapie pentru depresie.
Anxietatea poate apărea și în adolescență, într-un context în care numeroase alte schimbări psihice și relaționale sunt în curs. Despre psihoterapia în această perioadă am scris separat în pagina Psihoterapie pentru adolescenți.
Pentru mai multe despre cadrul în care lucrez puteți vedea pagina Psihoterapie în București.
Psihoterapie sau psihanaliză pentru anxietate?
Atât psihoterapia psihanalitică, cât și psihanaliza pot lucra cu stări de anxietate și cu atacuri de panică. Alegerea dintre ele nu poate fi însă stabilită printr-un test online sau printr-o listă simplă de simptome. Cadrul și forma procesului sunt chestiuni care se discută în întâlnirile inițiale și în funcție de situația persoanei.
Pentru mai multe despre psihanaliză puteți citi Psihanalistul și psihanaliza, cum ajută.
Anxietatea și simptomele fizice
Anxietatea și atacurile de panică pot avea manifestări corporale foarte intense. În același timp, unele simptome fizice pot apărea și în afecțiuni medicale care nu au legătură cu anxietatea. De aceea, în special în cazul unor simptome apărute pentru prima dată, intense sau neobișnuite, o evaluare medicală poate fi necesară.
Despre mine
Sunt Dorin-Liviu Bîtfoi, psihoterapeut cu drept de liberă practică în psihoterapie psihanalitică și psihanalist în formare.
Lucrez cu adulți și adolescenți în cabinet în București și, atunci când cadrul terapeutic o presupune, la distanță.
Despre formarea și activitatea mea profesională puteți citi în pagina Despre Dorin-Liviu Bîtfoi.
Contact
Dacă anxietatea sau atacurile de panică v-au determinat să vă gândiți la începerea unei psihoterapii, îmi puteți scrie folosind datele și formularul din pagina Contact.
Întrebări frecvente despre anxietate, atacuri de panică și psihoterapie
Pot avea anxietate fără să știu de ce?
Da. Persoana poate simți foarte clar anxietatea fără să poată identifica imediat ce o produce. Una dintre funcțiile psihoterapiei poate fi tocmai explorarea contextului și a semnificațiilor acestei stări, fără a presupune dinainte o explicație.
Un atac de panică poate apărea fără motiv?
Poate apărea fără ca motivul să fie evident pentru persoana care îl trăiește. Faptul că o explicație nu este imediat disponibilă nu înseamnă însă că episodul trebuie considerat lipsit de context sau de semnificație.
Atacurile de panică și anxietatea sunt același lucru?
Nu. Atacul de panică este o manifestare acută și intensă care poate apărea în contextul unor dificultăți anxioase, dar experiența anxietății este mai largă și poate exista fără atacuri de panică.
Psihoterapia poate ajuta dacă anxietatea este resimțită mai ales în corp?
Da, manifestările corporale pot face parte din experiența anxietății. Este însă important ca simptomele care necesită evaluare medicală să nu fie atribuite automat unei cauze psihologice.
Trebuie să știu cauza anxietății înainte să încep psihoterapia?
Nu. Nu este necesar să veniți cu o explicație formulată. Înțelegerea poate apărea și se poate modifica pe parcursul procesului.
Cât durează psihoterapia pentru anxietate?
Nu există un răspuns valabil în abstract sau în general pentru toate persoanele și toate formele de anxietate. Durata și cadrul procesului sunt aspecte care se discută în terapie.
Psihoterapia pentru anxietate poate avea loc online?
În situațiile în care cadrul terapeutic se desfășoară la distanță, puteți găsi mai multe informații în pagina Psihoterapie online.
