Psihoterapia nu merge bine? Psihanaliza nu merge deloc?
Fiecare demers psihoterapeutic (sau psihanalitic) se desfăşoară într-un mod unic, caz cu caz. Trebuie ştiut că orice psihoterapeut sau psihanalist, de-a lungul experienţei sale poate face greşeli (şi va face, încercând să înţeleagă realitatea foarte complexă, uneori dificil de înţeles şi imprevizibilă, a psihicului şi a suferinţei pacientului), fără ca totuşi să încalce regulile etice ale profesiei sale şi fără să pună în pericol sănătatea pacientului sau clientului.
Dar există, din păcate, şi cazuri de încălcare a cadrului terapeutic sau a cadrului etic, ori de malpraxis, situaţii în care procesul terapeutic este afectat, uneori grav, deturnat sau invalidat. Să trecem în revistă câteva astfel de situaţii – repere destul de clare că psihanaliza sau psihoterapia nu merge bine sau nu merge deloc – pentru că nu poate merge, pentru că „terapia” nu e terapie.
Psihanalistul şi psihanaliza, cum ajută
Psihoterapia nu merge bine ori nu merge deloc dacă…
- Psihoterapeutul (psihanalistul) nu are formarea profesională necesară şi potrivită pentru a împlini cererea de psihoterapie sau psihanaliză a pacientului sau clientului său.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) face promisiuni şi oferă garanţii.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) este critic(ă) faţă de pacientul sau îi judecă viaţa, problemele şi comportamentul.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) se coalizează cu pacientul împotriva familiei, prietenilor sau partenerului de viaţă, făcându-i vinovaţi pentru dificultăţile acestuia, în loc să exploreze complexitatea psihică a situaţiei pentru pacient.
- În procesul psihoterapeutic în curs de desfăşurare psihoterapeutul (psihanalistul) îşi urmăreşte propriile nevoi emoţionale sau materiale. În mod evident, e o situaţie în care psihanaliza sau psihoterapia nu merge bine.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) obţine de la pacient foloase necuvenite (servicii sau avantaje materiale, recomandări, sume de bani, împrumuturi, credite bancare etc.).
- Psihoterapeutul (psihanalistul) transformă relaţia terapeutică într-o relaţie amicală sau într-una de şuetă cu pacientul sau clientul.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul iniţiază contact fizic (mângâieri, îmbrăţişări etc.) cu pacientul sau pacienta (indiferent dacă pacientul sau pacienta le-a solicitat sau nu, este necesară respectarea regulei abstinenţei în cabinetul psihoterapeutic sau în cabinetul de psihanaliză).
- Psihoterapeutul sau psihanalistul se implică în relaţii sexuale cu pacientul sau pacienta. Ce să mai spunem? În mod clar… psihoterapia nu merge bine. Psihoterapia sau psihanaliza nu merge deloc.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul vorbeşte excesiv despre sine şi îi face confidenţe pacientului sau clientului. Nu putem spune în acest caz că psihoterapia merge bine. Nu.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul foloseşte informaţiile din cadrul psihoterapiei sau al psihanalizei în scopuri extraterapeutice fără a avea acordul pacientului sau clientului.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul divulgă identitatea pacienţilor / clienţilor săi unor terţe persoane, încălcând astfel principiul confidenţialităţii.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul nu are formarea profesională necesară ori, acolo unde formarea o presupune, nu a parcurs analiza personală sau dezvoltarea personală cerută.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul nu acceptă feed-back-uri şi nici nu îşi admite de obicei greşelile proprii.
- Psihoterapeutul (sau psihanalistul) vorbeşte în termeni specifici jargonului psihologic, psihoterapeutic, psihanalitic sau psihiatric, termeni pe care pacientul nu-i înţelege. De ce face psihoterapeutul sau psihanalistul acest lucru? Nu, psihoterapia nu merge bine.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul se poartă ca şi cum ar avea răspunsul şi soluţia la toate problemele pacientului sau clientului.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul dă sfaturi şi face alegeri în locul pacientului.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul încurajează dependenţa pacientului prin manipulare emoţională. E limpede aici că psihoterapia nu merge bine.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul crede şi declară că tipul şi metoda sa de psihoterapie (psihanaliză) sunt singurele eficiente, ridiculizând celelalte forme de psihoterapie.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul iniţiază apeluri telefonice sau răspunde la telefon şi mesaje text (sms) în timpul şedinţelor de psihoterapie sau de psihanaliză.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul manifestă intoleranţă faţă de cultura sau religia pacientului.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul minimalizează, ridiculizează sau ignoră spiritualitatea pacientului atunci când aceasta are pentru pacient o semnificaţie importantă.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul încearcă să-i impună pacientului propria credinţă sau religie.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul lipseşte adesea de la şedinţele de psihoterapie (psihanaliză), le anulează frecvent sau întârzie. Nu e bine. Psihoterapia nu merge bine.
Am scris aici şi despre Cum aleg psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit (şi, implicit, despre faptul dacă există premise pentru o psihoterapie sau dacă deja psihoterapia merge bine).
Sunt acestea situaţii destul de clare şi, din păcate, destule dintre ele – dramatice în care putem afirma cu certitudine că psihoterapia nu merge bine ori nu merge deloc.
Dacă psihanaliza sau psihoterapia merge bine sau nu putem deduce şi dintr-un punctaj aproximativ cu ce face sau nu face un psihoterapeut sau un psihanalist potrivit sau suficient de bun: 20 de semne că psihoterapia merge bine.
Tot dacă psihoterapia merge bine sau nu putem vedea – cu deosebire cu privire la psihanaliză şi activitatea în cabinet a psihanalistului – şi din foarte utilul articol de la Cafe Gradiva Regulile tehnice şi etice internaţionale ale psihanalizei (care transcrie regulile sintetizate de Fundaţia Generaţia).
Aici aflăm şi despre rezultatele posibile ale psihoterapiei (nu singurele şi nu neapărat ca un punctaj de bifat, ci mai mult pentru a avea o idee): 12 rezultate bune ale psihoterapiei (nu singurele).
Dincolo de situațiile-limită descrise, modul în care este construit și menținut cadrul terapeutic face parte din felul în care înțeleg practica psihoterapiei. Am descris mai pe larg cum lucrez în psihoterapie aici.
Foto: Danny Kaye şi Rosemary Clooney în scena canapelei din filmul White Christmas
