Psihoterapia merge bine… cum ştiu? Există nu puţine modalităţi şi tipuri de terapie între care putem alege. Indiferent însă de maniera de lucru folosită într-o terapie sau de formarea şi profilul terapeutului, precum şi de momentele şi trăirile uneori dificile, dureroase şi… interpretabile care pot apărea pe parcursul unei terapii, putem avea câteva elemente sau indicaţii care atestă faptul că într-adevăr psihanaliza sau psihoterapia merge bine, că îi este de un real ajutor pacientului (sau clientului în terapie).
În afară de standardele şi principiile etice la care orice psihoterapeut sau psihanalist trebuie să adere, există şi unele… semne care arată că demersul psihoterapeutic sau psihanalitic este unul corespunzător. Iată câteva dintre semnele că psihoterapia merge bine.
În cele ce urmează ne referim cu precădere la psihoterapeut / psihoterapie şi la psihanalist / psihanaliză, dar, mutatis mutandis, şi la orice altă formă de terapie, de intenţie terapeutică sau cu efecte terapeutice (practicată de psihologi clinicieni, consilieri psihologici, psihiatri, terapeuţi în diverse domenii şi situaţii ş.a.m.d.).
Psihanalistul şi psihanaliza, cum ajută
Psihoterapia merge bine daca…
- Psihoterapeutul sau psihanalistul are forma de atestare profesională corespunzătoare formării sau domeniului în care lucrează.
- În cadrul formării profesionale psihoterapeutul sau psihanalistul a urmat şedinţe de analiză şi dezvoltare personală.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul este afiliat(ă) unei comunităţi psihoterapeutice cu care menţine dialogul în scop profesional.
- Psihoterapeutul sau psihanalistul nu garantează succese şi nici nu promite că “totul va fi ok” ca urmare a demersului psihoterapeutic desfăşurat.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) dă dovadă de profesionalism prin faptul că îşi îndreaptă întreaga atenţie către pacient. El (ea) îşi păstrează programările consultaţiilor psihoterapeutice, vine la timp la şedinţele de psihoterapie, nu răspunde la telefon, mesaje text (sms) sau la e-mailuri pe durata unei şedinţe psihoterapeutice. (Şi, evident, nu scrolează pe Facebook în timpul unei şedinţe de psihoterapie). E acesta un reper formal (nu singurul) că da, psihoterapia merge bine.
- În procesul terapeutic pacientul (clientul) are insight-uri şi conştientizează aspecte referitoare la sine, aspecte pe care în alte condiţii nu le-ar fi descoperit.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) menţine un echilibru şi echidistanţa între gândurile şi emoţiile pacientului (clientului), fără a neglija sau fără a diminua importanţa vreuneia.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) este atent(ă) la reacţiile emoţionale pe care le are faţă de pacientul (clientul) său. Psihoterapeutul sau psihanalistul rămâne empatic sau empatică oricare ar fi experienţele împărtăşite de pacient (client) în cadrul psihoterapiei, fără a se lăsa însă copleşit(ă) de afecte şi sentimente puternice care ar putea periclita ajutorul oferit.
- Psihoterapia sau psihanaliza dispune de un cadru securizant în care rememorarea sau retrăirea experienţelor din trecutul pacientului nu îi vor produce efecte traumatice. Dezirabil, psihoterapeutul (psihanalistul) nu va explora împreună cu pacientul său acele zone psihice pe care acesta, pacientul, nu e pregătit să le exploreze, nici nu îl va forţa la un travaliu psihic pentru care pacientul nu se simte pregătit.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) păstrează întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor date de un pacient, excepţie făcând situaţiile legale de încălcare a confidenţialităţii. Este o condiţie prealabilă pentru a şti că psihoterapia merge bine.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) menţine confidenţialitatea despre toţi pacienţii săi şi nu va furniza informaţii care ar putea divulga identitatea pacienţilor.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) va răspunde deschis şi onest întrebărilor pacientului despre formarea şi acreditarea sa profesională.
- Comunicarea cu psihoterapeutul (psihanalistul) este naturală şi echilibrată. El (ea) nu vorbeşte nici prea mult, nici prea puţin şi se exprimă în termenii înţeleşi de pacient sau client.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) sau consilierul psihoterapeutic adoptă tonul şi ţinuta potrivite fiecărui pacient sau client în parte. Este atent(ă) la răspunsurile şi comentariile pacientului, este calm(ă), îşi păstrează tonul vocii la un nivel moderat, nu se antagonizează şi nu devine agresiv(ă) cu pacientul (clientul).
- Singurul scop al psihoterapeutului (psihanalistului) este să îl ajute pe pacient, fără a profita de relaţia terapeutică pentru a obţine beneficii emoţionale sau materiale.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) trebuie să fie onest(ă) în a recunoaşte că nu deţine toate răspunsurile şi că, în anumite circumstanţe, nu poate oferi ajutorul, chiar dacă este solicitat. Avem aici o condiţie mai mult decât formală, una chiar de conţinut că psihoterapia merge bine.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) menţine o relaţie terapeutică profesională cu pacientul său prin aceea că nu va promova şi nici nu va adopta modelul medical („merg şi fac cum spune doamna sau domnul doctor”; fireşte, dacă nu e medic psihiatru) sau modelul amical („vorbeşte cu un prieten”, „sună un prieten”).
- Viziunea psihoterapeutului (psihanalistului) referitoare la clientul său este una – să spunem – holistică, prin care individul nu este definit de dificultăţile sale, iar psihoterapeutul (psihanalistul) nu patologizează. Psihoterapeutul (psihanalistul) nu va emite nici judecăţi de valoare despre pacienţi şi nici nu le va livra acestora sfaturi sau reguli de bună-purtare.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) respectă credinţele fiecărui pacient şi nu-şi impune propriile crezuri sau concepţii legate de viaţă şi existenţă. Psihoterapeutul (psihanalistul) este deschis la cultura şi religia pacientului (indiferent dacă le împărtăşeşte sau nu) şi poate folosi, în demersul psihoterapeutic sau psihanalitic, aspecte referitoare la aceste domenii dacă va considera că îi vor ajuta pacientului.
- Psihoterapeutul (psihanalistul) va evita atingerile sau mângâierile fizice.
Cum aleg psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit
Acestea ar fi câteva semne, destul de clare, că psihanaliza sau psihoterapia merge bine, cel puţin dintr-un punct de vedere formal (de condiţii întrunite pentru desfăşurarea unei terapii şi de gesturi pe care psihoterapeutul sau psihanalistul trebuie sau nu trebuie să le facă).
Dacă psihanaliza sau psihoterapia merge bine sau nu putem deduce în negativ şi dintr-o listă a încălcărilor (destul de clare) de către psihoterapeut sau psihanalist a regulilor şi prevederilor etice ale unei terapii – pe acestea le puteţi afla aici: „24 de semne că psihoterapia nu merge bine ori nu merge deloc”.
Tot dacă psihanaliza sau psihoterapia merge bine sau nu putem vedea – cu deosebire cu privire la psihanaliză şi activitatea în cabinet a psihanalistului – şi din foarte utilul articol „Regulile tehnice şi etice internaţionale ale psihanalizei”.
Aici aflăm şi despre „12 rezultate bune ale psihoterapiei (nu singurele)”.
Am mai scris aici şi despre „Cum aleg psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit” (şi, implicit, despre faptul dacă psihoterapia merge bine).
Foto: SHVETS production
