Cum aleg psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit

Iată o întrebare deloc simplă, mai ales dacă vorbim despre psihoterapeuţi şi psihanalişti. Pentru că atunci când ne căutăm un terapeut potrivit, ne gândim, fireşte, la un psihoterapeut bun sau la un psihanalist bun.

Or, de unde să ştim mai dinainte de a începe o psihanaliză sau o psihoterapie cine este psihanalist bun în Bucureşti sau cine-i psihoterapeut bun în Timişoara – sau unde să găsim un terapeut bun în Cluj, Iaşi, Constanţa sau Craiova? Sau poate, locuind într-o localitate fără aceste posibilităţi, un psihoterapeut sau psihanalist online bun?

Despre ce înseamnă şi la ce trimit aceste veritabile formule incantatorii de căutare pe internet şi, uneori, despre ce ascund, am mai scris aici: Psihoterapeut bun Bucureşti – cum îl găseşti.

La ce ar trebui să fim atenţi, prin urmare, atunci când căutăm psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit?

Câteva precizări preliminare sunt necesare, mai înainte de toate, despre ce înseamnă psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit. Când vorbesc despre psihoterapeutul potrivit, mă refer la persoanele acreditate care practică o formă sau alta, recunoscute la noi, de psihoterapie, printre care şi psihoterapie psihanalitică. Cum psihoterapia psihanalitică e diferită, în câteva privinţe, de psihanaliză ca formă de tratament, ne vom referi distinct, ca alegere, nu doar la „psihoterapeutul potrivit”, ci şi la „psihanalistul potrivit”.

Nu voi aprofunda aici despre cum să alegi psihologul potrivit sau psihiatrul potrivit. Psihologul, consilierul psihologic sau psihiatrul potrivit sunt teme distincte şi stau pentru alte abordări decât psihoterapia sau psihanaliza.

Despre abordarea şi utilitatea psihoterapiei psihanalitice şi a psihanalizei am scris aici: Psihanalistul şi psihanaliza, cum ajută.

Psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit: cum îl aleg

Atunci când căutăm un terapeut potrivit sau bun ne putem orienta după câteva intuiţii, încercând să observăm ce ne inspiră terapeutul şi dacă ne trezeşte încredere, dacă ne identificăm cu ce scrie sau cu ce spune, dacă simţim în forul interior că ne răspunde la întrebări personale, dacă recunoaştem în noi înşine ce descrie terapeutul, în speţă psihanalistul sau psihoterapeutul. Şi putem încerca să decidem dacă dorim să ne adresăm respectivului terapeut.

Iată câteva căi de… acţiune spre a ne limpezi mai mult în această privinţă.

Să citim articole, lucrări, cărţi ale terapeutului, să ascultăm podcast-uri ori să vizionăm filme sau clipuri (pe YouTube, Vimeo, DailyMotion etc.) cu terapeutul. (Ca să dau un exemplu pe care aş spune că îl cunosc destul de bine, puteţi afla aici o prezentare şi câteva linkuri spre articolele mele). Să urmărim ce spune în ateliere, workshop-uri, conferinţe. Să încercăm să vedem dacă face sens pentru noi, dacă simţim că ne spune ceva şi dacă ne lămureşte într-o privinţă personală. Să încercăm să ne dăm seama dacă felul în care gândește, vorbește și scrie ne inspiră încredere și ne spune ceva semnificativ.

Răsfoirea, de pildă, a magazinului online de psihanaliză, psihoterapie, psihiatrie şi psihologie Cafe Gradiva oferă, prin articolele şi eseurile sale, indicaţii bune în acest sens, despre cam care ar fi psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit.

Aş descrie această cale ca fiind una dintre cele mai utile pentru a ne forma o primă impresie despre un terapeut. Următoarele reprezintă mai mult căi de verificare şi de risipire a eventualelor temeri; pot fi necesare, dar nu aş pune un accent prea apăsat asupra lor.

Desigur, putem verifica, dacă avem întrebări, afilierea profesională a terapeutului, de exemplu la Colegiul Psihologilor din România (CoPsi) sau la o organizaţie care asigură formare profesională (psihologică, psihoterapeutică, în alte specialităţi; vezi, de pildă, Registrul furnizorilor de formare profesională al CoPsi. Pe site-ul Colegiului Psihologilor din România putem verifica dacă terapeutul figurează în Registrul Unic al Psihologilor R. U. P., în partea a I-a – Atestate de liberă practică sau în partea a II-a – Forme de exercitare. Lista completă a registrelor CoPsi spre consultare se află aici.

Pot citi CV-ul cu parcursul de formare al terapeutului, acreditările sale, manifestările la care a participat ori pe care chiar, poate, le-a organizat.

Îi pot adresa întrebări online sau pe email. (Deşi cel mai potrivit ar fi să îl vedem pe psihoterapeut la cabinetul de psihoterapie).

Şi, în ultimă instanţă, pot solicita o şedinţă de terapie, la cabinetul de psihoterapie sau la cabinetul de psihanaliză, spre a mă clarifica dacă voi urma sau nu o terapie cu acest terapeut. În şedinţă, psihoterapeutul sau psihanalistul manifestă seriozitate, empatie, curiozitate și dorința de a înțelege. Un terapeut bun nu e doar un bun ascultător; uneori limpezeşte probleme încâlcite pentru mine, poate dintr-o perspectivă neaşteptată şi la care nu m-aş fi gândit, dar care are sens şi mă lămureşte sau mă pune pe gânduri. Terapeutul nu se teme să abordeze chestiunile mai complicate, chiar dureroase pentru mine. Are tact şi o constantă dorinţă de adevăr, precum şi o atitudine de permanentă încurajare în a afla lucruri noi despre mine.

Probabil că aceasta din urmă, întâlnirea la cabinet, este cea mai bună abordare pentru a ne face o idee dacă am găsit psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit.

Psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit, cum să nu-l aleg

Scriam că nu aş insista, ca viitor pacient, în căutări de informaţii detaliate despre psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit pentru mine. În afară de interesul (firesc!) de a şti dacă psihoterapeutul sau psihanalistul pe care îl vizez are certificările profesionale şi legale cerute, ca şi competenţele necesare, căutarea în sine nu mă lămureşte mai mult decât experienţa în sine de la cabinet. Ba chiar s-ar putea să fie un obstacol în calea intuiţiei.

De altminteri, mă pot întreba şi dacă persistenţa în astfel de căutări nu are uneori legătură cu motive foarte personale, inclusiv cu felul în care trăiesc proiectul de a intra într-o terapie şi cu persoana pe care încep deja să o investesc, transferenţial, ca terapeut. Psihoterapeutul de orientare psihanalitică Alexa Bîtfoi a scris aici un articol revelator referitor, printre altele, tocmai la motivaţii interioare posibile în (ne)alegerea unui terapeut potrivit.

Un alt aspect care mă poate pune pe gânduri ca viitor pacient este felul în care psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit (sau psihologul bun sau potrivit) sunt prezentaţi în mass-media şi online. Întâlnesc adesea pe internet căutarea „psihoterapeut bun păreri”. Dacă putem accepta, cu titlu de probă, o recomandare a unui terapeut de la un alt terapeut (eventual printr-un prieten sau cunoştinţă care urmează deja o psihoterapie), ceea ce e chiar o practică răspândită!, nu chiar la fel stau lucrurile cu recomandările pe site-uri online din partea unor necunoscuţi.

Recomandări online călduroase ale unui psihoterapeut de genul „e un om bun ca pâinea caldă”, „e o doamnă atât de drăguţă care s-a ocupat în mod special de mine” etc., chiar dacă sincere, nu ne ajută prea mult la alegerea unui psihoterapeut sau a unui psihanalist bun. Poate că acel psihoterapeut sau psihanalist a fost bun ori foarte bun pentru persoana care scrie recenzia sau recomandarea online sau care oferă păreri în social media (Facebook) sau pe un forum; sau care îi acordă un rating şi punctaje de cinci stele. Aceasta nu înseamnă şi nu este în nici un fel o garanţie că terapeutul respectiv este bun şi pentru mine.

Contrar impresiei create, din păcate, pe unele site-uri de pe internet, alegerea unui terapeut nu se poate face în urma unui concurs de popularitate, a unor steluţe sau margarete acordate psihoterapeuţilor şi psihanaliştilor precum hotelurilor sau pensiunilor (deşi şi acolo există o comisie de specialitate!), a unor voturi, like-uri şi thumbs up.

Mai mult – iar aceasta este ceva foarte important: deşi amabilitatea, empatia şi faptul de a ne simţi înţeleşi sunt binevenite într-o terapie, aceste trăsături nu trebuie confundate în nici un caz cu calităţile „omului bun”, afabil şi care ne face să ne simţim bine. Într-o terapie, vizată tocmai pentru a aborda probleme resimţite, pot apărea momente şi trasee dificile, chiar dureroase, ceea ce ne poate predispune uneori să vedem mai mult spinii decât petalele trandafirului, oricât de frumos trandafirul. Atenţie, aşadar, la faptul că, mai ales în mediul online, păreri bine intenţionate se pot transforma în recomandări care pot induce în eroare.

E întru totul preferabil, chiar dacă rămânem receptivi la părerile şi experienţele altora, să ne formăm singuri o părere atunci când vrem să ne alegem un psihoterapeut sau un psihanalist bun.

Bun pentru mine.

Psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit: doua reţineri, unele semne şi câteva reguli clare

Ca potenţial pacient, aş mai fi circumspect în a alege psihoterapeuţi sau psihanalişti care substituie ideilor şi realităţilor clinice valori morale şi religioase. Această – în cel mai bun caz – confuzie este foarte discutabilă din câteva motive – şi câtuşi de puţin terapeutică. Un exemplu (printre altele) puteţi afla în cazul propovăduirii iertării în psihoterapie ca scop terapeutic.

Aş arăta reţinere, totodată, faţă de psihoterapeutul sau psihanalistul care acordă bonusuri, reduceri promoţionale ale preţului (prima şedinţă de psihoterapie gratuită „ca să vezi dacă te potriveşti cu terapeutul”, două şedinţe la preţ de una, trei şedinţe la preţ de două, patru insight-uri la preţ de trei etc.). Intrarea într-o terapie presupune implicare personală şi un angajament serios, iar importanţa regulilor de cadru terapeutic, printre care şi plata şedinţelor, nu poate fi îndeajuns subliniată.

Chiar dacă să îţi alegi psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit este până la urmă o decizie profund subiectivă, există totuşi câteva reguli foarte limpezi despre ce nu trebuie să facă un terapeut într-o terapie sau într-o psihanaliză. Aceste reguli se referă la etica relaţiei psihoterapeutice, dar şi la (in)succesul terapiei şi la posibile consecinţe deloc bune.

Aşa încât puteţi afla despre ele – şi chiar recomand cu tărie! – aici: „24 de semne că psihoterapia nu merge bine ori nu merge deloc”. O listă de indicii sau de repere aproximative că terapia funcţionează puteţi citi aici: „20 de semne că psihoterapia merge bine”, iar câteva rezultate de dorit ale unei bune terapii puteţi găsi aici: „12 rezultate bune ale psihoterapiei (nu singurele)”. Despre cadrul şi reperele şedinţelor de psihanaliză vă puteţi face o idee generală, dar utilă citind despre „Regulile tehnice şi etice internaţionale ale psihanalizei”.

În concluzie, psihoterapeutul sau psihanalistul potrivit înseamnă potrivit sau bun pentru mine. Dar ce spune asta, în cele din urmă? Precum am văzut, nu există o reţetă sigură şi nici universală, ci propria mea judecată, experienţa întâlnirii cu terapeutul şi câteva repere care mă pot ajuta; şi, să nu uităm, există şi câteva reguli foarte clare – etice, tehnice şi de cadru, pe care psihoterapeutul sau psihanalistul trebuie neabătut să le respecte pentru ca o terapie să fie terapie.

Mergând mai departe: pot alege să fac terapie cu ChatGPT (sau alt program de inteligenţă artificială)* Poate AI să facă psihoterapie? Un răspuns (sau mai multe) pot fi aflate aici: Psihoterapeut sau inteligenţă artificială AI sau Elefantul tăcut din cabinetul de psihoterapie.

Despre felul în care practic psihoterapia psihanalitică, găsiți informații în pagina Psihoterapie în București și online.

Dacă după aceste repere doriți să discutăm posibilitatea unei prime întâlniri, îmi puteți scrie din pagina Contact.

Foto: Image by rawpixel.com